“Marele scop al educatiei nu e cunoasterea, ci actiunea”

         Wow, am ales un subiect super sensibil de dezvoltat in acest articol. Stiu ca esti o personalitate mondena, care vorbeste fluent cate 3 limbi straine, si ai absolvit minim 2 universitati. Te regasesti? In individul naiv si neinstruit, gata sa adopte cu entuziasm orice teorie noua cu care vine in contact?

        Dupa cum ti-am spus mai sus, vreau sa iti dezvolt, pe scurt, deprinderile despre “ingineria umana” si cum invatam noi doar punand in practica.

       “Nu utilizam decat o mica parte a resurselor noastre fizice si mentale. Comparativ cu ceea ce putem fi, suntem doar pe jumatate constienti. Educatia constituie abilitatea de a te descurca in situatiile concrete de viata.”

        Am petrecut timp filosofand peste acest pasaj, pasaj care mi-a starnit foarte multe intrebari despre mine, poate si despre tine. Cu ceva timp in urma, am citit un studiu de la Institutul de Tehnologie Carnegie din SUA, unde domnii de acolo au dezvaluit ca, “inclusiv in domenii tehnice precum ingineria, in jur de 15 procente din succesul financiar sau profesional al unei persoane se datoreaza cunostintelor sale tehnice, iar restul de 85 de procente, deprinderilor privind personalitati si abilitati de a-i conduce pe altii”. In esenta, cine poate sa angajeze persoane care sunt doar abile in inginerie, contabilitate etc.?

       “Insa specialistul care detine cunostinte tehnologice, plus abilitatea de a exprima idei, de a prelua initiative si de a starni entuziasm printre oameni are oportunitatea de a se face placut oamenilor si ar putea impinge cariera lui foarte departe”. Bine, aici vreau sa punctez si faptul ca, iti mai trebuie acel curaj nebun si sa stii ce vrei de la tine.

       Cam asa vad omul de succes toti oamenii de succes, care au scris despre dezvoltare personala, sau articole care aduc referire la o buna randuiala la locul de munca.

        Stiu, la teorie suntem buni. Privind de pe margine, ai cuvintele la tine. Dar hai sa nu privim de pe margine si sa privim spre fereastra, sa nu ne mai criticam des pentru nereusitele inutile. Privind spre fereastra, sau privind spre un exemplu bun din viata noastra (oamenii care au reusit sunt niste exemple extraordinare), sa imprumutam si noi din modul lor de gandire, sa ne intrebam oare ce ar face X sau Y acum, cum ar rezolva aceasta problema?

      NU Critica. NU Judeca. NU Te plange

        Pentru ineput, cred ca diplomatia joaca un rol foarte important. De ce? Lipsa de tact duce la critica. Foarte usor criticam, condamnam si ne plangem pentru tot si toate, iar noi majoritatea asa procedam.

       In relatiile cu oamenii, sa ne spunem mereu ca nu avem de-a face cu niste fiinte perfecte si logice, ci de multe ori, foarte emotionale, dominate de anumite prejudecati, motivate de orgolii si capricii.

       Cand esti nemultumit, este mult mai usor sa critici si sa condamni decat sa te straduiesti sa intelegi punctul de vedere al celuilalt. E adesea mai usor sa invinuiesti decat sa lauzi. E mult mai natural sa vorbesti despre ceea ce vrei tu decat despre ce vrea cealalta persoana.

       De foarte multe ori, din cauza unei atitudini beligerante si incapacitatea de a-i conduce pe oameni, ne apropiem sigur si cu pasi repezi de retrogradare. Bunatatea si cuvintele de apreciere, chiar si pentru omul de serviciu, poate sa schimbe acest adevar in favoarea ta. De aceea cred ca, 99 dintr-o 100 de oameni nu se critica pe sine pentru nimic, indifferent cat de gresite sunt lucrurile pe care le fac.

       Foarte interesant, B.F Skinner, psiholog de renume mondial, a demonstrat, prin intermediul experimentelor sale, ca un animal recompensat pentru conduita buna va invata mult mai repede si va retine ceea ce invata intr-o maniera mult mai eficienta decat un animal pedepsit pentru comportament gresit. Studii ulterioare au aratat ca acelasi principiu se aplici si oamenilor. Criticand, nu inspiram schimbari durabile si trezim adesea resentimente.

      Resentimentul pe care il genereaza critica poate sa-i demoralizeze pe angajati, pe membrii familiei si pe prieteni, fara sa reuseasca sa corecteze situatia care a fost condamnata.

       In final, oare ce doresti? Sigismund Freud a sustinut ca tot ceea ce facem izvoreste din doua surse: pulsiunea sexuala si dorinta de marire (de realizare personala / profesionala). Adica mai pe intelesul meu si al tau „nevoia cea mai acuta a naturii umane e dorinta de a fi important”.

       Despre dorinta de a fi important si despre cum ne place sa fim maguliti am sa scriu in urmatorul articol…